Poveste.

226641_246082042190919_1799022420_n

Te-ai mintit pe tine, m-ai mintit si pe mine, dar sufletul nu-l poti minti oricit de mult nu ai incerca

Crezi gresit, a spus el cu o privire care-i trada cuvintele. Nu putea nici sa o priveasca in ochi, pentru ca daca o facea risca sa-i zica adevarul, dar el nu dorea sa o raneasca.

Nu-ti reprosez nimic, te inteleg, vreau sa te-nteleg..

El tacea, nu mai erau loc de cuvinte.

Lasa-ma sa plec, nu poti fi atat de egoist incat sa vreai sa ma tii langa tine.

L-a luat de mana si l-a privit, a vazut in ochii lui tristete, un suflet ranit dar ea nu era pregatita sa mai trateze un astfel de suflet.

O sa plec, a zis ea pe jumatate de voce.  Simtea un nod in gat, o senzatie ciudata care ii invaluia trupul. I-a dat drumul la mana si a plecat fara sa priveasca in urma, poate ca asa era cel mai bine.

Zapada ii scirtia sub picioare, ii simtea privirea, dar nu s-a mai intors.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s