Despre Cuptorul Blogosferic

De Cuptor auzisem încă de anul trecut, dar nu reuşisem să mă înscriu. De această dată am avut posibilitatea să fac parte la festivalul-workshop al bloggerilor din R. Moldova.

Pe la 9 dimineaţa am pornit cu toţii spre Orhei, ajunşi acolo am fost întîmpinaţi de Eugen Luchianiuc care ne-a făcut cunoştinţă cu programul zilei.  Sponsorul Cuptorului, Moldcell, a avut grijă să ne aprovizioneze cu cort şi cu maiouri „Născut în Moldova” pentru fiecare participant.

Ziua a început cu un offline cu Directorul General Moldcell – Barkin Secen, care ne-a povestit despre experienţa lui în cadrul Companiei, cît şi a fost deschis să ne răspundă la toate întrebările.

După care, am fost repartizaţi în 4 echipe pentru a genera idei sociale care considerăm că ar fi util de implementat în Moldova.  Echipa cîştigătoare a avut ideea de a promova şi a comunica despre legea cu 2 %, vedeţi video aici. Fundaţia Edelweiss a oferit grantul de 5000 lei ca această idee să fie implementată. Toţi bloggerii, cu siguranţă, vor contribui la promovarea acestei idei.

Prînzul l-am luat la o pensiune din împrejurimi, am servit mîncare ca la mama acasă. Zeama era delicioasă, la fel şi plăcinţele calde cu brînză.  După ce am luat prînzul a urmat degustarea vinurilor. Ghilda Vinificatorilor a avut grijă să aprovizioneze Cuptorul cu cele necesare. Am degustat vinuri dintre cele mai selecte, am aflat că trebuie să începem cu vinul spumant (incorect zis şampanie) şi să finisăm cu vinul demi-dulce şi dulce. Am simţit arome de gutuie în vinul alb şi aromă de fructe roşii în cel roşu. Regula sună astfel: priveşti, miroşi, guşti. 

Fiecare blogger a primit cîte un Certificat pentru 6 persoane ca să beneficieze gratuit de o excursie la Chateau Vartely.

Cina a fost asigurată de Compania Rogob, cărniţa delicioasă făcută la grătar a fost pe placul tuturor. Baieţii au avut grijă să o pregătească foarte bine : )

A doua zi am mers într-o mică excursie prin Orhei şi am făcut poze. Spre amiază am mîncat cu toţii zeamă delicioasă şi am servit vin.

Mulţumim organizatorilor pentru aceste 2 zile minunate : ) Mai aşteptăm aşa Cuptoare!

Bloggeri la Orheiul Vechi

Cînd mi-am creat pentru prima dată blog, ultima ce mi-a venit în cap este să devin bloggeriţă în toată legea (nu că aş fi).  Ultima vreme a devenit o manie să ai blog în Moldova şi o dată cu asta au şi apărut o serie de oportunităţi pentru micii scriitori.

În week-end, 20 de bloggeri, merg la Orheiul Vechi pentru a petrece timpul frumos şi util. Mîine, pe la orele 09.00, vom fi deja în drum spre mica noastră aventură culturală.

Un alt lucru interesant este că la Cuptorul Blogosferic bloggerii vor avea posibilitatea să cîştige un grant în valoare de 5000 lei pentru cea mai originală idee socială. Banii vor fi oferiţi de unul din sponsorii Fundaţiei Edelweiss.

Programul include un Offline cu Directorul Genral Modlcell şi cursul de consum corect şi degustarea vinului.

Cei care vor avea grijă ca totul să fie la cel mai înalt nivel sunt: Compania ROGOB, Ghilda Vinurilor Moldoveneşti, Compania Moldcell şi Edelweiss.

Revin curînd cu detalii despre Cuptorul nostru blogosferic 🙂

Eu şi călătoriile mele prin Moldova

Îmi place Moldova, aici e ţara unde m-am născut, ţara unde mi-am petrecut copilăria, ţara unde îmi sunt părinţii, ţara de unde nu vreau să plec vreodată fără să mă reîntorc înapoi.

Obsesia mea pentru călătorii a apărut acum cîţiva ani, dar s-a acutizat anul acesta, căutînd disperat să plec undeva. Paradoxal, niciodată nu mi-a trecut prin minte să plec cu totul, mereu am văzut rostul în ţara asta, mai mult, mi-am văzut rostul meu aici. De altfel, ce se face ţărişoara noastră dragă, dacă plecăm cu toţii?

Spre marea mea ruşine, am căutat să descopăr orice, numai nu Moldova. Am realizat acest lucru, acum, cînd am început să scriu acest articol „Eu şi călătoriile mele prin Moldova”. Am căutat să văd frumosul la mii de km distanţă, cînd ceea ce cu adevărat mă reprezintă stă chiar sub nasul meu. Mereu m-am mîndrit cu ţara asta şi nu mi-a fost ruşine să zic că-s de aici, să le explic şi altora de unde vin.

Cea mai recentă călătorie a mea a fost spre Orhei. Ne-am pornit cu fetele într-o călătorie cu maşina, demult ziceam să pornim aşa undeva prin Moldova – să escapăm şi să admirăm frumosul. Înafara Chişinăului lumea e parcă alta, nimeni nu se grăbeşte atît de mult, e o plăcere să stai şi să priveşti.. atît.

Acum am poftă să redescopăr Moldova, şi nu vreau să văd locurile tipice şi mănăstirile, vreau să pornesc la drum şi să admir frumosul din jurul meu: un zîmbet de copil moldovean, o păşune, un cioban, o casă bătrînească.

Moldova e ţara mea şi mă mîndresc cu asta!

Şi-atunci cînd o uşă se deschide..

 

Fiind o adeptă a schimbărilor nu mi-a fost frică să încerc. Şi dacă ţi s-a părut vreodată că ceva se sfîrşeşte trist, să ştii că nu e sfîrşitul. Schimbările din viaţă, mici sau mari, m-au ajutat să mă regăsesc, m-au făcut să realizez cine sunt de fapt. Perioada asta din viaţa mea e plină de controverse. Azi zic aşa, miine mă contrazic ferm şi o iau de la-nceput. Mă speriam uneori, după care mi-am dat seama că aşa sunt eu de fapt, că asta mă ajută să descopăr ce e bine şi ce nu.

 

Ne temeam de uşi închise, pentru că îmi era frică să le deschid. Ne oprim acolo unde cîndva ne simţeam în siguranţă şi nu vrem să facem pasul înainte. Aşa e cu confortul, aşa suntem noi toţi, de altfel. Şi da, cît nu aş zice eu că-s o adeptă a schimbărilor, tot deseori îmi este greu să dau pagina şi să încep un nou capitol. Poate că m-am ataşat prea mult de cel interior, l-am parcurs filă cu filă şi acum mi-e greu. Dar se spune că ce urmează e ceea ce contează cu adevărat. Postul ăsta îl dedic curajului, curajului de a trece fila şi de a nu ne fie teamă să trăim ce urmează.

 

Noi, oamenii, vrem să ne fie mai bine, dar cum să se întîmple acest lucru atunci cînd nu nu dăm o şansă. O şansă să laşi uşa deschisă, acea uşă pe unde credeai că nu va mai putea trece nimeni vreodată. Eu am decis să-mi las uşa deschisă, pentru că atunci cînd o uşă s-anchis, caută să vezi geamul deschis!