Cu gîndul la toamnă, cu sufletul la vară

Ultimele  zile de august mi-au fost mereu ca o perioadă de adaptare, pentru că trecerea asta bruscă de la o vară atît de mult aşteptată la o toamnă atît de puţin dorită e una destul de grea. Îmi ia ceva timp pînă mă resemnez cu gîndul că trecerea timpului este inevitabilă. Încerc să-mi impun o atitudine pozitivă şi deseori îmi reuşeşte – nu degeaba se spune că cu puterea minţii faci orice.

Tot ce mi-am pus în plan pentru vara aceasta s-a realizat – God mă ia înseamă chiar şi atunci cînd îl rog cele mai absurde lucruri, wink wink😉 Nu ştiu ce sentimente mă încearcă la moment, dar una o ştiu – regretul la sigur nu e. Am învăţat să văd partea frumoasă. Şi de cînd merg înainte cu atitudinea asta tot dau peste oameni buni, lucruri frumoase, experienţe minunate. Ştiu că atunci cînd zimbeşti n-ai nimic ce pierde şi atunci cînd priveşti lucrurile din unghiul potrivit ai toate şansele să-ţi construieşti viaţa exact aşa cum ţi-o imaginezi. Nu te judeca prea mult, nu te compara cu ceilalţi, nu te grăbi prea mult – încet.. încet vezi că se poate, se poate orice – e deajuns doar să vreai – să vreai mult.

La mine funcţionează faza cu listele, am m-ai scris pe blog despre asta. Atunci cînd scriu, văd clar ce anume doresc, recitesc, îmi imaginez şi realizez. Listele la mine sunt peste tot, pe o foaie pe masa de lucru, în agendă – oriunde. Fie că e un plan pe ziua de azi, sau un vis ce se vrea realizat peste 5 ani.

Acum vine iar toamnă – e inevitabil, e ultimul an din viaţa mea de elevă. Am planuri mari, mă văd acolo sus – şi dacă nu eu, atunci cine o să creadă în mine. Învăţ să balansez lucrurile, să nu cad în extreme. Nu-mi pare că ştiu prea multe, pentru că mai am atîtea de învăţat, atîtea de văzut, prin atîtea de trecut. Îmi place, îmi place imprevizibilul, dar totodată mă roade curiozitatea să ştiu ce va fi mîine, poimîine, unde voi fi peste 7 ani. E o chestie ciudată viaţa, te ţine mereu în suspans, te face să deschizi fiecare pagină cu o dorinţă aparte, te face să o iubeşti doar dacă ai răbdare să o parcurgi la timp. Deseori ce nu faci la acum, nu mai faci niciodată, deşi sunt deacord că tîrziu nu e nicicînd pentru a deveni ceea ce întradevăr îţi doreşti.

Toamna mă face să mă gîndesc la aceste lucruri, probabil unicul motiv pentru care îmi place venirea ei. M-am resemnat că e sfîrşit de vară, şi că perioada zbuciumată o las pentru vara ce urmează, acum am o agendă de completat. Şi totuşi, aş opri timpul aici – la 18 ani, la vîrsta cînd îmi place să zbor, cînd visez – deşi, cred că mereu voi rămîne un copil în suflet, pentru că visurile nu trebuie să înceteze nicicînd, nici măcar atunci cînd devin realitate – este loc pentru mai mult – mereu.

Cu gîndul la toamnă, cu sufletul la vară.. 

Lasă un comentariu

Filed under Old posts

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s